Cum putem trăi o viaţă plină de sens și care să aibă cu adevărat impact este una dintre întrebările majore pe care ni le punem în viaţă.
Această căutare totuși nu apare doar ca un exerciţiu intelectual, ci devine importantă pentru noi pe măsură ce ne confruntăm cu nevoia de a ști cum să ne raportăm la noi înșine, la ceilalţi și la viaţă ca atare, în special în faţa provocărilor ridicate de relaţiile interpersonale, mai ales de conflicte.
În acest context, mulţi dintre noi căutăm modele, profesori și mentori pe care îi admirăm și de la care putem învăţa cum să navigăm mai ușor prin viaţă.
Pentru mulţi, de-a lungul secolelor și al generaţiilor, un Învăţător pe nume Iisus, originar din cetatea Nazaret, a avut și continuă să aibă un impact extraordinar. Nu numai învăţătura Sa a lăsat o amprentă asupra multora, ci și modul în care a trăit-o. Pentru mulţi, El a devenit modelul în ai cărui ochi se întrezărește viaţa adevărată și compasiunea.
O esenţă a ce a reprezentat El și a ce i-a învăţat pe adepţii Săi este predica ţinută pe un munte în faţa primilor Săi ucenici. Acei oameni au fost cei care au fost atenţi la cuvintele Lui și și-au dedicat timp pentru ele și cei care au ales să I se alăture Învăţătorului și Maestrului, așa cum L-au numit ei.
Într-o cuvântare care a devenit poate una dintre cele mai ascultate predici din toate timpurile, Iisus a expus virtuţile a ceea ce El a numit Împărăţia cerurilor. A vorbit despre aspectele care devin vizibile atunci când Dumnezeu și căile Sale sunt recunoscute ca supreme pe Pământ.
Când Și-a început predica, a vorbit în favoarea oamenilor care trăiesc în așteptarea acelei Împărăţii. Ideile enunţate atunci, care au inspirat mii de poeţi și muzicieni, au ajuns să fie cunoscute sub numele de Fericiri. Cu aceste cuvinte, care formează partea centrală a reflecţiilor acestei predici, Și-a început Iisus cuvântarea, oferindu-le recunoaștere unor persoane la care nu ne așteptăm:
Ferice de cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni Pământul!
Ferice de cei ce flămânzesc și însetează după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de făcătorii de pace, căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei persecutaţi pentru dreptate, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de voi când alţii vă ocărăsc și vă prigonesc și rostesc tot felul de acuzaţii false împotriva voastră din cauza mea! Veseliţi-vă și bucuraţi-vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri, căci așa i-au prigonit și pe prorocii care au fost înaintea voastră. (Matei 5:1-12, adaptarea autorului).
Ferice de cei săraci cu duhul? Cei care plâng? Cei blânzi? Cei care flămânzesc și însetează după dreptate? Cei milostivi? Cei ce urmăresc pacea? Cei persecutaţi și calomniaţi?
Chiar așa să fie? Nu ar fi mai aproape de adevăr următoarea evaluare:
Ferice de cei bogaţi, căci vor trăi o viaţă de mângâiere!
Ferice de cei puternici, căci își vor atinge ţintele în felul lor!
Ferice de cei talentaţi, căci vor fi admiraţi!
Ferice de cei frumoși, căci vor atrage atenţia!
Ferice de cei rapizi, căci vor obţine ceea ce vor!
Ferice de cei inteligenţi, căci vor fi căutaţi!
Ferice de cei tari, căci vor birui!
Și nu ar reflecta următoarele inversiuni mai degrabă realitatea lumii noastre?
Vai de cei săraci cu duhul, căci vor trece neobservaţi!
Vai de cei ce plâng, căci vor rămâne singuri!
Vai de cei blânzi, căci vor fi copleșiţi!
Vai de cei flămânzi și însetaţi după dreptate, căci vor fi dezamăgiţi!
Vai de cei milostivi, căci vor fi exploataţi!
Vai de cei cu inima curată, căci vor fi înșelaţi!
Vai de făcătorii de pace, căci nu vor reuși!
Vai de cei persecutaţi, pentru că vor avea parte de întristare!
Reflectă cuvintele lui Iisus din Predica de pe Munte într-adevăr lucrurile așa cum sunt ele în această lume?
Adevărul este că El Însuși a trăit conform acestor cuvinte, dar ele L-au dus la cruce. Rezultatul lor pozitiv nu părea evident atunci. Cu toate acestea, în mod paradoxal, ironia experienţei noastre umane este că ne simţim bine atunci când trăim aceste principii în interacţiunile noastre cu ceilalţi.
Cum ne simţim când întâlnim oameni mândri și autosuficienţi sau care par insensibili la suferinţa altora? Cum ne înţelegem cu oameni care vor doar să facă lucrurile în felul lor, cu oameni care par egoiști și fără milă sau cu oameni care provoacă și cultivă cearta mai degrabă decât pacea? Niciunul dintre noi nu se simte cu adevărat confortabil într-o astfel de atmosferă, nu-i așa?
Pe de altă parte, cum ne simţim când întâlnim persoane smerite, empatice și atente, blânde, care caută ce este corect în loc să se gândească doar la ele însele? Cum ne simţim când avem parte de milă și har în viaţa de zi cu zi? Cum ne simţim când întâlnim persoane care au inima sinceră sau când întâlnim oameni care rămân fideli lor înșiși, indiferent de consecinţe? Nu sunt ei cei care ne inspiră cel mai mult, care ne impun respectul și în prezenţa cărora ne simţim în siguranţă?
Ni se spune în textele sacre că acest Maestru cunoscut sub numele de Iisus a trăit așa. De asemenea, ni se reamintește viu că modul Său de a trăi și de a relaţiona L-a dus la cruce. Și totuși, ni se mai spune că a rămas consecvent și responsabil până la final în ce privește scopul venirii Sale pe Pământ. De fapt, ni se spune chiar că s-a rugat cu compasiune pentru cei care L-au rănit. În cele din urmă, cei apropiaţi Îi împărtășesc mărturia că nici măcar ameninţarea morţii nu L-a putut reţine să-Și trăiască puritatea și compasiunea inimii.
De atunci, nenumăraţi adepţi au ales să meargă pe urmele acestui Maestru și aspiră să rămână loiali cuvintelor Sale de înţelepciune, care s-au dovedit adevărate în repetate rânduri.
Cu toate acestea, roadele unei vieţi trăite conform cuvintelor acestui Maestru apar pe termen lung. Recompensa lor nu este instantanee. De fapt, a-ţi dori să le practici ar putea părea să aducă un dezavantaj în multe situaţii. Totuși, ele s-au dovedit sursa de vindecare și putere care a dat naștere la ce era mai bun în cazul a nenumărate persoane din istorie și din prezent.
Este nevoie de curaj, experienţă și timp pentru a-L urma pe acest Maestru și pentru a face loc cuvintelor și modului Său de a trăi în inima, mintea și rutina noastră zilnică. Vom găsi acest curaj?
Sursă: https://semneletimpului.ro/