Ţi-ai făcut timp vreodată să te minunezi de frumuseţea unui copac? Înalţi, maiestuoși și puternici, copacii ne furnizează oxigenul de care avem nevoie pentru a trăi.
Într-un editorial al revistei Reader’s Digest am găsit recent o poveste amuzantă, despre un anunţ care întâmpina locatarii unui bloc în holul acestuia: „Pentru aceia care udă plantele din acest hol: Vă rugăm nu le mai udaţi. Ele sunt proprietatea clădirii, iar personalul de întreţinere se ocupă de îngrijirea lor. Dacă plantele au fost deja udate, apa pe care le-o puneţi va fi în exces. În plus, acestea sunt plante artificiale.”
Unii oameni au nevoie de instrucţiuni suplimentare, nu-i așa? Și eu am câteva experienţe legate de creșterea plantelor și copacilor, majoritatea nefericite. Ultima dată am distrus din greșeală, cu mașina de tuns iarbă, un promiţător arbore de avocado pe care îl sădisem în curte. Ce am învăţat până acum din eșecurile mele este că locul în care plantăm un copac contează foarte mult. Unul din copacii din curtea din spate, care beneficiază atât de soare, cât și de umbră, tocmai a înflorit. Copacul de lângă el a fost expus direct soarelui și a murit. Prietenul lui, care stă mereu în umbră, s-a pipernicit. Avem multe lecţii de învăţat despre creșterea și maturizarea noastră spirituală dacă examinăm mai atent modul în care cresc copacii. Pentru a se dezvolta și a rămâne sănătos, un copac are nevoie de aer, de apă și de lumina soarelui. Dacă rămâne fără unul din aceste elemente pentru o perioadă mai lungă de timp, va suferi și, în cele din urmă, va muri.
În Noul Testament sunt menţionate însă trei discipline spirituale de care orice om are nevoie pentru a-și clădi credinţa: studiul Bibliei, rugăciunea și mărturia creștină.
Dacă te gândești să pornești într-o călătorie a credinţei sau ești pe drumul acesta de ceva vreme, există multe lucruri despre care Biblia spune că te vor ajuta în procesul de creștere. Frecventarea bisericii este unul dintre lucrurile care îmi vin acum în minte (și nu doar pentru că sunt pastor). În Noul Testament sunt menţionate însă trei discipline spirituale de care orice om are nevoie pentru a-și clădi credinţa: studiul Bibliei, rugăciunea și mărturia creștină.
Așa cum un copac poate trăi o vreme fără apă, și noi putem supravieţui o vreme fără studiu biblic sau rugăciune, dar, în cele din urmă, vom ajunge bolnavi sau chiar insensibili spiritual. Vorbind despre cei care provoacă dezbinare, Iisus a avertizat: „Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc” (Matei 7:19).
Apostolul Pavel s-a plâns într-o anumită situaţie de imaturitatea spirituală a bisericii din Corint: „Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1 Corinteni 3:1-3).
„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”
Aceste cuvinte pot părea foarte tăioase acelora dintre noi care suntem copii din punct de vedere spiritual. Cu toate acestea, frumuseţea Bibliei constă în faptul că nu ne aduce niciodată vești rele fără să ne prezinte și veștile minunate. Iisus a făcut foarte clară modalitatea prin care putem crește în asemănare cu El: „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:1-5).
Prin moartea Sa pe cruce, Iisus a triumfat asupra forţelor răului. Cel care a învins puterile întunericului în timpul vieţii Sale pe pământ le-a sfărâmat stăpânirea și a asigurat osânda lor finală. Victoria lui Iisus ne oferă biruinţa asupra răului care încă mai caută să ne controleze în timp ce umblăm cu El. Dacă suntem pe drumul credinţei, Duhul lui Dumnezeu trăiește în noi și ne dă putere să facem ceea ce nu am putea realiza niciodată în puterea noastră. Dacă alegem să ne predăm viaţa lui Iisus, Mântuitorul și Domnul nostru, El ne va elibera de povara greșelilor din trecut.
Nu vom mai trăi cu frica de puterile întunericului și nu vom mai continua vechiul nostru mod de viaţă lipsit de sens. În libertatea pe care El ne-o dă în dar, suntem chemaţi să creștem în asemănare cu caracterul Său, vorbind cu El zilnic prin rugăciune, meditând la Cuvântul Său, lăudându-L, unindu-ne cu alţii în închinare și participând la misiunea bisericii. Pe măsură ce ne investim în slujirea iubitoare a semenilor noștri și în mărturisirea puterii Lui mântuitoare, prezenţa Lui permanentă în noi, prin Duhul Sfânt, va transforma fiecare moment într-o întâlnire divină.
Iisus a murit atârnat de lemnul unui copac, iar jertfa Lui ne-a creat ocazia de a crește și de a ne maturiza frumos, așa cum o fac copacii așezaţi în locul potrivit. Vreau să cresc în El în fiecare zi a vieţii mele.
Sursă: https://semneletimpului.ro/