Metafora scaunului de lemn a fost adesea folosită pentru a ilustra modul în care evoluează credinţa. Este o metaforă care merită explorată și folosită ca punct de plecare în dezvoltarea unei teorii a scaunului.
Primul lucru pe care l-am putea face este să descriem scaunul. Fiecare dintre noi are o imagine în minte a unui scaun simplu de lemn, dar, dacă ni s-ar cere să-l desenăm sau să-l descriem, am observa diferenţe mai mici sau mai mari între ceea ce ne imaginăm noi și desenele altor persoane. Imaginea noastră despre scaun ar putea fi influenţată de un scaun văzut recent – cel mai probabil, de un scaun pe care îl avem acasă sau de unul din casa părintească.
Modalităţi de a descrie un scaun
Am stabilit deja că este vorba un scaun din lemn, dar ne-am putea întreba despre ce fel de lemn este vorba, unde și cu cât timp în urmă a fost lucrat scaunul acela. S-ar putea să fie încă nou sau ar putea prezenta urmele unei utilizări îndelungate. Putem explora istoria acestui scaun, mergând de la procesul fabricării lui până la proprietarii pe care i-a avut. Am putea, de asemenea, să descriem forma scaunului și eventualele elemente decorative: este pătat, lăcuit sau pictat? Am putea vorbi și despre dimensiunea și greutatea lui.
Un prieten a petrecut recent o săptămână într-un atelier de fabricare a scaunelor, meșteșugind un scaun de lemn. Dacă i s-ar cere să descrie scaunul, ar putea menţiona multe detalii – stilul și designul obiectului de mobilier, dar și tehnicile și instrumentele pe care le-a folosit în crearea acestuia.
Un alt mod de a aborda teoria scaunului se poate lega de explorarea problemelor de fizică. Un inginer ar putea vorbi despre contrabalansarea forţelor în raport cu gravitaţia, despre modul în care construcţia funcţionează pentru a susţine șezutul pe care se poate sta, la o înălţime convenabilă deasupra podelei, chiar și atunci când șezutul susţine greutatea corpului unei persoane. Sau am putea vorbi despre echilibru și despre efectul de pârghie realizat de forţa exercitată de o persoană care este așezată și de una care se sprijină de spătar.
O a treia abordare, cea a unui fiziolog, s-ar putea concentra pe mecanica umană a statului pe scaun. Scaunele au o anumită formă tocmai pentru că sunt construite pentru a fi folosite de oameni. Dar cum ar trebui să arate un scaun așa încât să poată fi utilizat în mod optim? Există înălţimi și lăţimi standard pentru scaune, bazate pe dimensiunile umane medii, iar forma și estetica a ceea ce considerăm a fi un scaun se concentrează în jurul acestor standarde de dimensiune.
Valoarea unui scaun, oricare ar fi provenienţa lui sau procesul de fabricare, rezidă din confortul pe care ni-l oferă și din încrederea noastră că este capabil să ne susţină.
Dacă am aduna aceste teorii, ne-am putea aștepta să obţinem o super-teorie a scaunului. Dar scopul final al tuturor acestor forme și funcţii, elemente de fizică și de fiziologie este mult mai simplu. Totul se reduce la simplul act de a sta jos.
Remarcabil este faptul că nu trebuie să știm prea multe despre oricare dintre aceste formulări teoretice pentru ca scaunul să funcţioneze – bineînţeles, presupunând că scaunul este adecvat pentru a-și îndeplini scopul, acela de a nu se prăbuși atunci când o persoană stă pe el.
Oricât de importante ar fi cunoștinţele, dacă suntem distrași de procesul de cercetare de la exerciţiul propriu-zis al folosirii scaunului, ratăm etapa cea mai importantă. Valoarea unui scaun, oricare ar fi provenienţa lui sau procesul de fabricare, rezidă din confortul pe care ni-l oferă și din încrederea noastră că este capabil să ne susţină.
Credinţa pe care te poţi baza
La fel stau lucrurile și cu credinţa. Istoria, teologia și filosofia credinţei sunt importante în procesul de a alege dacă și ce vom crede. În creștinism, Biblia, cu semnificaţia ei istorică și literară (în care istoria lui Iisus ocupă locul central) reprezintă un element-cheie. Este important să alocăm timp pentru a studia chestiuni teologice și doctrine complexe pentru a ne construi credinţa. În cele din urmă însă, pentru ca noţiunile de teologie să conteze, trebuie să ne „așezăm” – să ne sprijinim greutăţile vieţii pe această platformă a credinţei. Avem nevoie să dobândim încrederea că ea ne va susţine, pe noi și toate poverile noastre.
Adevărata înţelegere a credinţei nu poate proveni niciodată dintr-o simplă teorie despre credinţă.
Aflăm lucruri despre un scaun stând pur și simplu pe el. Doar probându-l știm cum funcţionează și cum ne simţim atunci când ne abandonăm lui cu toată greutatea. Descoperim astfel că un scaun confortabil poate face o diferenţă în viaţa de zi cu zi.
În mod similar, adevărata cunoaștere și înţelegere a credinţei nu poate proveni niciodată dintr-o simplă teorie despre credinţă. Ceea ce contează este încrederea pe care o dobândim din exercitarea credinţei pe care o avem, trăindu-ne viaţa dincolo de ceea ce putem vedea, măsura sau, uneori, chiar înţelege pe deplin. Experienţa credinţei schimbă nu doar modul în care trăim, ci și viaţa celor din jurul nostru.
Așadar, alege-ţi cu grijă scaunul, folosind cele mai bune criterii, dar nu uita să te așezi pe el!
Sursă: https://semneletimpului.ro/