În cartea biblică Exodul îl întâlnim pe Moise, slujitorul lui Dumnezeu, care îi conduce pe israeliţi din Egipt, ţara în care fuseseră robi, spre Ţara Promisă. Pe drum, se opresc la muntele Sinai, iar Moise urcă pe munte și primește de la Dumnezeu zece porunci gravate pe o tăbliţă de piatră. Aceasta este una dintre cele mai faimoase secţiuni ale Bibliei, o istorie esenţială, atât pentru evrei, cât și pentru creștini.
În mod obișnuit, aceste porunci sunt denumite Cele Zece Porunci sau Legea. În traducerea în engleză, termenul „porunci” este redat prin sintagma „zece cuvinte”. Mulţi cred că aceste porunci sunt perimate și că au fost instituite doar pentru israeliţi. Cu toate acestea, Dumnezeu a intenţionat ca prin ele să ajute oamenii din fiecare generaţie să-L iubească și să-i iubească pe alţii – așa cum a spus unul dintre discipolii lui Isus: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).
Iată cum sună, în rezumat, cele zece porunci din capitolul 20 al cărţii Exodul:
I. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!
II. Să nu îţi faci idoli!
III. Să nu folosești în mod greșit numele Domnului Dumnezeului tău!
IV. Amintește-ţi de ziua Sabatului, ca să o sfinţești!
V. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!
VI. Să nu ucizi!
VII. Să nu comiţi adulter!
VIII. Să nu furi!
IX. Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău!
X. Să nu poftești nimic din ceea ce este al aproapelui tău!
Pierdem din vedere esenţialul atunci când vedem aceste „zece cuvinte” ca pe o listă de indicaţii morocănoase. Dumnezeu nu încearcă să ne restricţioneze cu cerinţele Lui (chiar dacă numărul lor, realist vorbind, nu este atât de mare). Ci, din iubire pentru noi, El vrea să ne protejeze, să ne binecuvânteze și să ne ofere libertate.
Poruncile joacă un rol important în viaţa noastră:
Ne arată cine este Dumnezeu
Poruncile sunt expresia sufletului și caracterului lui Dumnezeu. Ele nu ne arată doar ce dorește Dumnezeu, ci și cum este El și care sunt lucrurile care contează pentru El. Astfel, prin intermediul poruncilor, vedem că Dumnezeu este suveran, că îi place să petreacă timpul cu noi, că preţuiește familia și că este devotat și corect.
Ne spun ce este bine și ce este rău
Unii cred că poruncile au fost valabile doar pentru un anumit grup de oameni dintr-o anumită perioadă și că nu ni se mai aplică și nouă astăzi. Dar, într-o lume care își schimbă constant definiţiile, poruncile sunt extrem de utile. Ele sunt o busolă neschimbătoare spre ceea ce este bine și rău, ne ghidează comportamentul și contribuie la conservarea structurii morale a societăţii noastre.
Cele Zece Porunci nu au fost date pentru a ne salva
Poruncile nu au fost create pentru ca noi să avem la dispoziţie o listă de cerinţe a căror îndeplinire să ducă la salvarea noastră. Suntem mântuiţi în mod deplin prin harul lui Dumnezeu. Respectarea poruncilor este un răspuns plin de recunoștinţă faţă de Dumnezeu pentru că suntem salvaţi, nu pentru că sperăm să fim salvaţi.
Cele Zece Porunci ne protejează
Zece porunci sau 10 reguli nu sunt multe, dacă le comparăm cu numărul de legi în vigoare în aproape orice ţară a lumii. S-ar putea să nu fim de acord cu fiecare lege creată de statul nostru, dar putem fi de acord că legile au fost adoptate pentru a ne proteja. Ne gândim adesea: „Dacă ceva nu face rău nimănui, atunci acel ceva nu contează.” Totuși, de-a lungul istoriei, putem vedea numeroase situaţii în care acţiuni mici au cauzat pagube semnificative. Vor exista întotdeauna consecinţe atunci când mergem în direcţia opusă celei pe care ne-o indică poruncile lui Dumnezeu. Nu pentru că El ne pedepsește, ci pentru că acţiunile noastre greșite au un efect de bumerang.
Nu ne răpesc libertatea, ci o extind
Mulţi au impresia că libertatea înseamnă să ajungem să facem tot ce ne dorim și că tot ce ne împiedică să trăim după bunul nostru plac acţionează constrângător asupra noastră. Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale ca să putem rămâne liberi. El nu încearcă să ne priveze de plăcere și de bucurie, ci Își dorește să găsim adevărata bucurie și știe care sunt parametrii în care vom putea face acest lucru în mod deplin. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10), a spus Iisus.
Cele Zece Porunci ne îmbunătăţesc relaţiile
În Evanghelia după Matei, Iisus este întrebat care este cea mai mare poruncă, iar El răspunde: „«Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»” (Matei 22:36-40).
Când studiem lista poruncilor remarcăm faptul că primele patru au de-a face cu iubirea faţă de Dumnezeu, iar următoarele șase vizează iubirea semenilor. Prin urmare, toate poruncile cad sub incidenţa „celei mai mari dintre porunci”, de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe oameni, și arată că Dumnezeu este interesat de relaţiile noastre.
Un cuplu căsătorit își stabilește un set de așteptări, reguli și limite pentru a-și proteja și consolida relaţia. Poate fi vorba, de exemplu, de sinceritate unul cu celălalt, de petrecerea timpului împreună sau de fidelitate faţă de partener. Astfel de reguli nu ni se par egoiste ori nerealiste. De fapt, le respectăm pentru că ne iubim partenerul, vrem să fim împreună cu el și știm că protejarea limitelor va aduce beneficii pentru relaţie.
Ne putem gândi la Cele Zece Porunci într-un mod similar: le respectăm din dragoste și, ca rezultat, relaţia noastră cu Dumnezeu devine mai puternică, mai sănătoasă și mai fericită. Ca și relaţia cu semenii, de altfel.
Deși au fost date omului într-o perioadă în care oamenii obișnuiţi nu contau prea mult, în timp ce faraonii și regii erau veneraţi, Cele Zece Porunci conţin principii universale și neschimbate. Poruncile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat lui Moise pe muntele Sinai sunt mai mult decât o listă demodată cu lucrurile pe care ai voie să le faci sau nu. Ele vizează închinarea, relaţia și libertatea și sunt aplicabile fiecărei fiinţe umane. Fără poruncile divine, ne pierdem busola morală, dar, cu ele, învăţăm tot mai mult cum să fim ca Iisus. Cum să iubim ca El.
Din păcate, nu reușim întotdeauna să ne manifestăm dragostea, așa că avem nevoie de îndrumare ca să-i iubim pe ceilalţi și să-L iubim pe Creatorul nostru.
Sursă: https://semneletimpului.ro/